Ce firme trebuie să depună raportări de deșeuri la Agenția de Mediu?

Articol creat in colaborare cu

Raportările de deșeuri la Agenția de Mediu nu sunt rezervate doar fabricilor sau companiilor cu activitate industrială. În practică, multe firme pot avea obligații de evidență și raportare dacă, prin activitatea lor, generează deșeuri, le colectează, le transportă, le tratează, le valorifică sau le predau mai departe către operatori autorizați.

Pentru o companie, primul pas este să înțeleagă dacă activitatea desfășurată produce deșeuri care trebuie urmărite. Deșeuri pot apărea în birouri, magazine, depozite, restaurante, clinici, service-uri auto, ateliere, șantiere, spații de producție sau centre logistice. Chiar dacă unele cantități par mici, ele trebuie analizate în raport cu obligațiile firmei și cu documentele care trebuie păstrate.

 

Firmele care generează deșeuri din activitatea curentă

O categorie foarte largă este cea a firmelor care produc deșeuri în activitatea lor zilnică. Aici nu intră doar companiile care produc bunuri, ci și firmele care desfășoară activități administrative, comerciale sau de prestări servicii.

De exemplu, o firmă de birouri poate genera hârtie, carton, toner, baterii sau echipamente electrice scoase din uz. Un magazin poate genera ambalaje din carton, folie, plastic sau paleți deteriorați. Un restaurant poate avea deșeuri biodegradabile, ulei alimentar uzat, ambalaje și produse expirate. Un service auto poate genera uleiuri uzate, filtre, anvelope, baterii și ambalaje contaminate.

În general, trebuie să acorde atenție raportării firmele care generează:

• ambalaje din carton, plastic, lemn, metal sau sticlă;

• deșeuri provenite din activități administrative sau comerciale;

• deșeuri alimentare, biodegradabile sau ulei alimentar uzat;

• echipamente electrice și electronice scoase din uz;

• baterii, acumulatori, toner, tuburi fluorescente sau becuri;

• deșeuri rezultate din întreținere, service, renovări sau lucrări.

Faptul că firma predă aceste deșeuri unui operator autorizat nu elimină obligația de a le evidenția. Din contră, documentele de predare trebuie corelate cu evidența internă și cu raportarea anuală.

 

Firmele care generează deșeuri periculoase

Obligațiile devin mai sensibile atunci când firma generează deșeuri periculoase sau cu regim special. Acestea nu trebuie amestecate cu deșeurile obișnuite și trebuie urmărite distinct, inclusiv în documentele de predare și în evidențele lunare.

Pot intra în această categorie firme din domenii precum service auto, producție, construcții, activități medicale, stomatologice, veterinare, laboratoare, curățenie profesională, tipografii, ateliere, întreținere tehnică sau activități care folosesc substanțe chimice.

Exemple de deșeuri care trebuie verificate cu atenție:

• uleiuri uzate, filtre și materiale absorbante contaminate;

• ambalaje care au conținut substanțe periculoase;

• vopsele, solvenți, adezivi sau substanțe expirate;

• deșeuri medicale sau rezultate din activități similare;

• baterii, acumulatori și anumite echipamente electrice;

• materiale contaminate provenite din lucrări, mentenanță sau intervenții tehnice.

În astfel de cazuri, raportarea trebuie susținută prin documente clare, iar operatorul care preia deșeurile trebuie să fie autorizat pentru fluxurile respective. O încadrare greșită sau o predare fără documente complete poate crea probleme la verificări.

 

Firmele cu mai multe puncte de lucru

Companiile care au mai multe locații trebuie să fie atente la centralizarea datelor. Raportarea nu ar trebui să includă doar sediul social, dacă activitatea se desfășoară și în magazine, depozite, birouri secundare, ateliere, șantiere sau puncte de lucru temporare.

Fiecare locație poate genera alte tipuri de deșeuri. Un depozit poate produce cantități mari de carton, folie și paleți, în timp ce un birou poate avea hârtie, toner și echipamente electrice. Un șantier poate genera moloz, lemn, metal, plastic sau ambalaje de materiale de construcții.

Pentru firmele cu mai multe puncte de lucru, este important să existe:

• o listă actualizată a locațiilor active în anul raportat;

• o evidență separată sau clar delimitată pentru fiecare punct de lucru;

• documente de predare pentru deșeurile generate în fiecare locație;

• persoane responsabile de transmiterea informațiilor către sediul central;

• o metodă unitară de centralizare a cantităților;

• verificarea deșeurilor generate ocazional în fiecare locație.

O raportare poate părea corectă la nivel de sediu, dar să fie incompletă la nivel de companie dacă lipsesc datele din punctele secundare.

 

Firmele care colectează, transportă sau gestionează deșeuri

Nu doar producătorii de deșeuri pot avea obligații. Firmele care colectează, transportă, tratează, valorifică, elimină sau intermediază deșeuri trebuie să țină evidențe și să raporteze datele relevante, în funcție de activitatea autorizată.

Aceste companii trebuie să urmărească nu doar ce deșeuri generează intern, ci și ce deșeuri primesc, de la cine, în ce cantități, cum sunt transportate și unde ajung mai departe. Trasabilitatea este esențială, mai ales în cazul deșeurilor periculoase.

Pentru astfel de firme, evidența poate include:

• tipurile și codurile de deșeuri preluate;

• cantitățile colectate, transportate sau tratate;

• originea deșeurilor și datele generatorului;

• destinația deșeurilor după preluare;

• documentele de transport și predare;

• operațiunile de valorificare, tratare sau eliminare.

Aceste obligații sunt mai complexe decât cele ale unui simplu generator de deșeuri, iar raportarea trebuie pregătită cu o atenție mai mare la documente și la corelarea datelor.

 

Ce spune regula generală despre evidență și raportare?

Regula generală este că producătorii de deșeuri nepericuloase, producătorii de deșeuri periculoase, dar și unitățile care colectează, transportă sau gestionează deșeuri trebuie să țină o evidență cronologică lunară și să o transmită electronic în sistemul pus la dispoziție de ANPM până la 15 martie anul următor raportării, conform prevederilor privind regimul deșeurilor.

Pentru firme, acest termen nu înseamnă că evidența se pregătește doar în martie. Datele trebuie strânse pe parcursul anului, iar documentele trebuie păstrate lunar. Dacă evidența este făcută doar înainte de depunere, pot apărea lipsuri greu de corectat.

În practică, o firmă ar trebui să verifice periodic:

• ce deșeuri a generat în fiecare lună;

• ce cantități au fost predate către operatori autorizați;

• ce documente justificative există pentru fiecare predare;

• dacă toate punctele de lucru au transmis datele;

• dacă au apărut deșeuri noi sau activități noi;

• dacă informațiile sunt pregătite pentru raportarea anuală.

Această organizare reduce riscul de estimări, omisiuni sau diferențe între evidența firmei și documentele operatorilor.

 

Cum își dă seama o firmă dacă trebuie să raporteze?

O firmă ar trebui să plece de la o întrebare simplă: activitatea mea generează deșeuri sau gestionează deșeuri ale altora? Dacă răspunsul este da, atunci obligațiile trebuie analizate concret. Nu contează doar dimensiunea firmei, ci și tipul activității, fluxurile generate, punctele de lucru și documentele existente.

Situațiile care indică nevoia unei verificări sunt:

• firma predă deșeuri către colectori autorizați;

• există contracte pentru colectarea unor fluxuri de deșeuri;

• se generează ambalaje, consumabile, echipamente scoase din uz sau deșeuri tehnice;

• există deșeuri periculoase sau cu regim special;

• firma are mai multe locații în care apar deșeuri;

• au existat lucrări, casări, renovări sau schimbări de echipamente.

Dacă firma nu este sigură ce obligații are, este recomandat să facă o analiză a activității și a documentelor existente. Envirocons poate ajuta companiile să identifice dacă trebuie să depună raportări de deșeuri la Agenția de Mediu, ce fluxuri trebuie incluse și cum se organizează evidența lunară.

 

De ce nu trebuie tratată raportarea ca o formalitate?

Raportarea deșeurilor este legată direct de modul în care firma își gestionează activitatea. Dacă evidența este incompletă, raportarea poate deveni greșită chiar dacă formularul este transmis la timp. O cantitate omisă, un punct de lucru necentralizat sau un deșeu încadrat greșit pot afecta corectitudinea datelor.

Pentru firme, cea mai sigură abordare este să urmărească deșeurile constant, să păstreze documentele organizat și să verifice obligațiile înainte de termen. O colaborare cu Envirocons poate fi utilă mai ales atunci când activitatea firmei s-a schimbat, au apărut puncte de lucru noi sau există deșeuri care nu au mai fost raportate anterior.

În final, nu doar firmele mari trebuie să fie atente la raportările de deșeuri. Orice companie care generează sau gestionează deșeuri ar trebui să verifice ce obligații are și să își organizeze documentele astfel încât raportarea către Agenția de Mediu să fie completă, corectă și susținută prin evidențe clare.